Serviciu afectat de HPV

Cum duce o infecție cu HPV la cervicită?

O cervicită – adică inflamația colului uterin – poate fi cauzată, printre altele, de o infecție cu virusuri papiloma umane (HPV). Spre deosebire de cervicitele bacteriene sau fungice, cervicita HPV nu este de obicei însoțită de simptome acute, ci evoluează frecvent asimptomatic sau cu semne subtile de iritație. Totuși, din punct de vedere medical, reprezintă o formă specială de inflamație a colului uterin, deoarece este asociată cu un risc potențial mai mare de modificări tisulare.

Patogeneza: Cum infectează HPV colul uterin

Virusurile HPV infectează în principal celulele epiteliale ale colului uterin. Intrarea are loc prin cele mai mici microleziuni ale mucoasei – de exemplu prin contact sexual sau alte stimuli mecanici. Zona cea mai vulnerabilă este așa-numitul epiteliu de transformare sau de tranziție (zona scuamocolumnară) de la nivelul colului uterin. În această zonă se întâlnesc două tipuri de celule, care sunt deosebit de receptive la integrarea virală.

După pătrunderea în celulă, virusurile HPV introduc materialul lor genetic. ADN-ul viral poate fi integrat în nucleul celular, unde perturbă reglarea celulară. Două oncoproteine virale (E6 și E7) inhibă supresoarele tumorale centrale ale celulei (p53 și Rb), ceea ce duce la o diviziune celulară crescută și la o apoptoză (moarte celulară) dereglată. Aceste procese pot favoriza – pe parcursul anilor – o inflamație cronică și, pe termen lung, pot conduce la displazii sau chiar la o degenerare malignă.

Infecția cu HPV ca declanșator al unei inflamații silențioase

În faza incipientă, infecția cu HPV rămâne de obicei neobservată de sistemul imunitar. Abia când celulele infectate sunt recunoscute de sistemul imunitar propriu al organismului, are loc eliberarea de citokine proinflamatorii – adică o reacție mediată imunologic. Această reacție se manifestă clinic la unele paciente ca cervicită:

• Roșeață ușoară sau edem al colului uterin
  
• Sângerări de contact la examinarea ginecologică sau în timpul actului sexual
  
• Simptome subiective de iritație, cum ar fi arsura sau scurgerile
  

Totuși, cervicita HPV nu este în majoritatea cazurilor comparabilă cu o reacție inflamatorie bacteriană clasică – evoluează adesea insidios, subclinic și este descoperită doar în cadrul screeningului pentru cancer.

Caracteristică: posibilă cronicizare

O infecție acută cu HPV se vindecă spontan la majoritatea femeilor în 12–24 luni – mai ales dacă sistemul imunitar este intact. La aproximativ 10–20% dintre cazuri infecția persistă. Aceste forme cronice pot duce în cele din urmă la iritație persistentă a mucoasei și astfel la dezvoltarea unei cervicite cronice.

Importanța pentru practica ginecologică

Cervicita HPV nu este o boală infecțioasă clasică cu secreții purulente și febră, ci o reacție inflamatorie localizată, de obicei săracă în simptome, ca răspuns la persistența virală. Importanța sa constă mai ales în riscul de modificări celulare și transformare malignă potențială.

În articolele următoare se vor analiza, printre altele:

• ce tipuri HPV sunt de obicei implicate
• ce simptome poate provoca o cervicită HPV
• cum se realizează diagnosticul și diferențierea față de displazie
• ce terapii și strategii de prevenție (de ex. vaccin HPV, supozitoare vaginale CANNEFF®) sunt adecvate

Ce tipuri HPV sunt implicate?

Virusurile papiloma umane (HPV) formează un grup viral foarte heterogen cu peste 200 de genotipuri cunoscute. Dintre acestea, aproximativ 40 infectează preferențial epiteliul genital. Nu toate tipurile HPV conduc însă la o cervicită sau prezintă risc de modificări tisulare la nivelul colului uterin. Distincția între HPV cu risc scăzut (cu risc scăzut) și HPV cu risc înalt (cu risc ridicat) este esențial pentru evaluarea relevanței clinice.

Tipuri HPV cu risc ridicat (oncogene)

Acești tipuri sunt deosebit de relevanți pentru dezvoltarea displaziilor, cancerelor de col uterin și, implicit, pentru cervicita HPV cu potențial oncologic crescut:

HPV 16 și 18 sunt responsabile pentru aproximativ 70% din toate cancerele de col uterin la nivel mondial. Ele duc mai frecvent la infecții persistente și perturbă eficient mecanismele celulare de control.

Tipuri HPV cu risc scăzut (non-oncogene)

Acești tipuri nu provoacă modificări celulare maligne, dar pot declanșa reacții inflamatorii la nivelul colului uterin:

Important: Chiar și tipurile HPV cu risc scăzut pot irita mucoasa prin prezența lor persistentă și pot întreține o cervicită cronică ușoară, mai ales dacă mediul vaginal este dezechilibrat sau există o disbioză bacteriană suplimentară.

Co-infecții și forme mixte

În practica clinică sunt Infecții multiple nu este neobișnuită prezența simultană a mai multor tipuri de HPV. Acestea pot intensifica reacția inflamatorie, pot perturba apărarea imunitară și pot crește riscul de evoluții persistente. Combinația dintre HPV cu risc ridicat și co-infecția bacteriană este deosebit de problematică – crește probabilitatea apariției atipiilor celulare.

Importanța pentru diagnostic și tratament

Tipizarea prin Testul HPV-DNA este adesea recomandat, în special în cazul unui rezultat Pap anormal sau al unei cervicite recurente fără cauză bacteriană evidentă. Tipurile cu risc ridicat necesită o monitorizare mai atentă și, eventual, investigații suplimentare (de exemplu, colposcopie, biopsie).

Simptome în inflamația colului uterin cauzată de HPV

Simptomele unei cervicite cauzate de HPV sunt adesea nespecifice și pot fi greu de diferențiat de cele ale altor forme inflamatorii ale colului uterin. În plus, o infecție cu HPV este adesea asimptomatică – în special în stadii incipiente sau în cazul unui sistem imunitar stabil. Totuși, anumite simptome pot indica o inflamație a colului uterin cauzată de HPV.

Simptome frecvente în cervicita HPV

Secreție vaginală modificată: Secreția poate fi mucilaginoasă, clară până la gălbuie sau ușor sângeroasă. De multe ori este percepută ca neplăcută, dar de obicei nu are un miros puternic, așa cum se întâmplă în infecțiile bacteriene.

Sângerări între cicluri sau la contact: Sângerările după contactul sexual sau în timpul examinării ginecologice sunt un semn de avertizare frecvent. Acestea apar din cauza fragilității crescute a mucoasei inflamate.

Arsuri și senzație de iritație în zona intimă: Stările de iritație, mâncărimea sau arsurile pot fi intensificate de inflamația mediată imun – în special în apropierea colului uterin.

Dureri la contactul sexual (dispareunie): În cazul implicării inflamatorii a colului uterin, penetrarea profundă poate fi neplăcută sau dureroasă. Acest lucru afectează în special femeile cu atrofie a mucoasei (de exemplu, în postmenopauză).

Senzație nespecifică de presiune în partea inferioară a abdomenului: O senzație ușoară de tragere sau presiune în zona pelviană poate apărea în cazul iritației inflamatorii cronice, dar nu este un simptom principal.

Caracteristică: evoluții cu simptome ușoare

Mai ales în cazul tipurilor HPV cu risc ridicat, infecția este adesea asimptomatică, în timp ce pot apărea modificări celulare. Această discrepanță între lipsa simptomelor clinice și posibila leziune precanceroasă face ca examinările regulate de screening să fie deosebit de importante.

Diagnosticul diferențial

Simptomele se suprapun cu alte afecțiuni ginecologice precum vaginoza bacteriană, infecțiile fungice sau cervicita iritativă mecanică. Prin urmare, un diagnostic precis – inclusiv tipizarea HPV și evaluarea citologică – este esențial.

Cum se diagnostichează cervicita cauzată de HPV?

Diagnosticul unei cervicite cauzate de HPV necesită o investigație țintită și în mai multe etape, deoarece infecția este adesea asimptomatică și semnele tipice de inflamație nu sunt întotdeauna prezente. Esențială este combinația dintre examinarea clinică, evaluarea citologică și diagnosticul molecular HPV.

Examinare ginecologică

În cadrul examinării fizice apar primele semne ale unei cervicite vizibile:

• mucoasa cervicală roșie, edematoasă sau cu aspect fragil
• secreții ușoare sau sângerare la contact în timpul examinării cu speculul
• modificări vizibile precum ectopie sau zone atipice la nivelul colului uterin

Anomaliile determină investigații suplimentare prin prelevare și, eventual, colposcopie.

Prelevare citologică (test Pap)

Testul Pap este o prelevare celulară de la nivelul colului uterin (cervix) pentru evaluarea modificărilor celulare. În cazul cervicitei cauzate de HPV pot apărea următoarele rezultate:

• semne de inflamație (Pap II-w sau III)
• celule atipice (ASC-US, LSIL, HSIL)
• Semne de displazie sau leziuni precanceroase

Un rezultat Pap anormal nu este însă o dovadă a unei infecții cu HPV – pentru aceasta este necesară o diagnosticare virală directă.

Test ADN HPV (PCR)

Testul HPV detectează direct genomul virusului (de obicei prin PCR) și permite identificarea tipului HPV. Face diferența între:

• tipuri HPV cu risc scăzut (de ex. HPV 6, 11): de obicei inofensive, dar asociate cu cervicită
• tipuri cu risc ridicat (de ex. HPV 16, 18, 31, 33): potențial cancerigen

Testul HPV este deosebit de important în cazul:

• rezultate Pap neclare
• femei peste 30 de ani în cadrul screeningului
• cervicită recurentă sau cervicită cronică

Colposcopie și biopsie

În caz de anomalii persistente, se efectuează o examinare mărită microscopic a colului uterin (colposcopie). În acest context pot apărea:

• modele vasculare atipice
• zone albicioase opace (test cu acid acetic)
• modificări punctiforme sau mozaicate

sunt evidențiate. În caz de suspiciune de displazie se prelevează o biopsie țintită.

Excluderea altor cauze

Deoarece nu toate cervicitele sunt cauzate de HPV, se efectuează și diagnosticul microbiologic pentru excluderea agenților bacterieni, micotici sau protozoari (ex. Chlamydia, Gardnerella, Candida, Trichomonas).

Testul Pap și testul ADN HPV – ce arată ele?

Testul Pap și testul ADN HPV sunt două metode diagnostice centrale pentru depistarea precoce și monitorizarea cervicitei cauzate de HPV. Ambele teste oferă informații complementare: testul Pap arată modificările celulare, iar testul ADN HPV detectează virusul în sine.

Test Pap (cito-cervical)

Testul Pap servește la evaluarea microscopică a celulelor din canalul cervical. Sunt detectate modificări celulare care pot apărea din cauza unei inflamații cronice, a unei infecții cu HPV sau a unei dezvoltări precanceroase.

Testul Pap singur nu permite tipizarea HPV. Pentru aceasta este necesar testul ADN HPV.

Test ADN HPV (PCR)

Testul HPV detectează ADN viral direct în materialul celular – de obicei prin Metoda PCR (reacția în lanț a polimerazei)Este mult mai sensibil decât testul Pap, mai ales în infecțiile latente.

Ce oferă testul HPV?

• Detectarea unei infecție actuală cu unul sau mai mulți tipi HPV
• Tipizare împărțite în low-risk (ex. HPV 6, 11) și high-risk (ex. HPV 16, 18, 31, 33 etc.)
• Depistare precoce formelor virale potențial oncogene – înainte ca modificările celulare să apară

Testul HPV face parte în special din screeningul femeilor peste 30 de ani Depistarea precoce a cancerului (Co-testare cu testul Pap) și esențială în cazul rezultatelor Pap neclare.

Când sunt utile ambele teste?

Există un risc crescut de cancer în cazul cervicitei cauzate de HPV?

Da – în special în cazul unei infecții cu așa-numitele tipurilor HPV cu risc ridicat există un risc crescut de dezvoltare a neoplazii intraepiteliale cervicale (CIN) până la un Cancerul de col uterin. O zervicită cauzată de HPV nu este direct cancerigenă, dar poate favoriza Stadiu incipient al unei dezvoltări canceroase reprezenta.

De ce este HPV potențial periculos?

Virusul Papiloma Uman (HPV) interferează cu ciclul celular al celulelor mucoasei – în special tipurile cu risc ridicat precum HPV 16, 18, 31, 33, 45. Acești tipuri virale pot perturba controlul natural al celulelor prin expresia oncogenelor (E6 și E7):

• E6 dezactivează gena supresoare tumorală p53
• E7 inhibă proteina retinoblastom (pRB)

Ambele mecanisme favorizează o proliferare celulară necontrolată, care pe termen lung poate duce la leziuni precanceroase (CIN 1–3) și în cazuri rare la un carcinom invaziv.

Cât de mare este riscul de fapt?

Nu toate infecțiile duc la cancer – peste 90% din infecțiile HPV se vindecă spontan în 1–2 ani în special la o imunitate sănătoasă.

Factori de risc pentru trecerea la displazie sau cancer

• Infecție persistentă cu un tip cu risc ridicat pe o perioadă de peste 12–24 luni
• Nicotină – afectează apărarea imunitară locală
• Imunosupresie (de ex. HIV, transplant de organ)
• Contracepție hormonală pe termen lung
• Vârsta fragedă la primul contact sexual
• Mai mulți parteneri sexuali (risc crescut pentru co-infecții)
• Co-infecții în cazul infecțiilor cu Chlamydia sau Herpes

Prevenție și control

• Vaccinarea HPV (de ex. Gardasil 9) protejează eficient împotriva majorității tipurilor cu risc ridicat
• Teste regulate Pap și HPV identifică precoce modificările precanceroase
• Colposcopie și, dacă este cazul, Biopsie la constatări suspecte se confirmă diagnosticul
• Conizația (îndepărtarea chirurgicală a țesutului afectat) în cazul CIN 2/3 pentru prevenirea cancerului

Opțiuni de tratament pentru zervicita HPV

Tratamentul unei zervicite cauzate de HPV nu urmărește eliminarea directă a virusului – deoarece până acum nu există lipsa unui tratament antiviral specific împotriva HPV. Mai degrabă se pune accentul pe Controlul modificărilor mucoasei, care Reducerea proceselor inflamatorii precum și Consolidarea apărării imune locale în prim-plan. Sunt relevante terapeutic în special controalele regulate, măsurile locale și – în caz de displazie avansată – procedurile chirurgicale.

Abordări terapeutice pe scurt

Îngrijire locală a mucoasei cu CANNEFF®

Femeile cu cervicită asociată HPV beneficiază adesea de o terapie locală pentru stabilizarea mucoasei, în special dacă:

• nu există un diagnostic CIN, dar există simptome precum iritații sau sângerări la contact
• colul uterin atrofic și sensibil este, de exemplu, în perimenopauză
• după conizație sau biopsie Regenerare și protecție sunt necesare

CANNEFF® VAG SUP supozitoare vaginale au efect antiinflamator, antioxidant, imunomodulator, hidratant și regenerează țesutul.

Această combinație întărește bariera mucoasei, ameliorează simptomele de iritație și contribuie la crearea unui mediu nefavorabil pentru persistența virală la nivelul colului uterin.

Când este necesară o terapie chirurgicală?

În cazul confirmării displazie de grad înalt (CIN 2 sau CIN 3) – adică stadii precursoare ale cancerului de col uterin – este o Conizația (îndepărtarea țesutului modificat sub formă de excizie conică) este indicată. Scopul este eliminarea completă a zonelor displastice. Această măsură este:

• diagnostic (histologie)
• terapeutic (prevenția cancerului)
• de obicei ambulatoriu și conservator pentru țesut

Ce trebuie avut în vedere în terapie?

• HPV se vindecă în majoritatea cazurilor de la sine – Răbdare și monitorizarea evoluției sunt decisive.
• În prezent nu există terapie antivirală sistemică doar pentru HSV, nu pentru HPV.
• CANNEFF® nu poate elimina o infecție, dar reduc iritația mucoasei și promovează regenerarea.
• The povara psihosocială diagnosticul de HPV este ridicat – informarea și consilierea sunt esențiale.

Importanța vaccinării împotriva HPV

Vaccinarea împotriva HPV este considerată una dintre cele mai eficiente măsuri de prevenire împotriva bolilor cauzate de HPV – inclusiv cervicita, displaziile cervicale și cancerul de col uterin. Scopul principal este evitarea infecției, dar poate fi utilă și în prevenția secundară, de exemplu la femeile care au avut deja o infecție HPV sau modificări ușoare ale celulelor.

Ce realizează vaccinarea împotriva HPV?

Vaccinurile moderne – în special Gardasil®9 – protejează împotriva tipurile cu cel mai mare risc (de exemplu HPV 16, 18, 31, 33, 45, 52, 58) și împotriva tipuri cu risc scăzut (de exemplu HPV 6, 11), care cauzează negi genitali. Aceste vaccinuri sunt nu terapeutic, adică nu pot vindeca o infecție existentă, dar:

• previne o nouă infecție,
• reduce persistența altor tipuri,
• reduce riscul de recidivă după îndepărtarea chirurgicală a displaziilor (de exemplu după conizație).

Recomandări de vaccinare (STIKO / EMA)

• Pentru fete și băieți între între 9 și 14 ani, ideal înainte de primul contact sexual.
• Vaccinare de recuperare până la Vârsta de 17 ani, în cazuri izolate și mai târziu.
• De asemenea femei adulte pot beneficia în continuare – în special în absența expunerii la tipurile de vaccin.
• După conizație sau în cazul cervicitei cronice HPV, vaccinarea poate reduce riscul de Recidiva displaziilor (CIN) reduce.
  

Schema de vaccinare

Protecția completă prin vaccinare este asigurată aproximativ 1–2 luni după doza finală. Vaccinarea este bine tolerată și este acoperită în Germania de asigurările de sănătate obligatorii (până la vârsta de 18 ani).

Importanța pentru cervicita HPV

Chiar dacă vaccinarea HPV nu are efect terapeutic asupra unei cervicite existente, poate fi utilă în următoarele cazuri:

• Prevenirea altor tipuri de HPV la femeile deja infectate
• Reducerea riscului de progresie în caz de modificări citologice ușoare
• Profilaxie a recidivei după conizație
• Reducerea pe termen lung a riscului de cancer

Important: Vaccinarea înlocuiește nu înlocuiește controlul ginecologic regulat (test Papanicolau, test HPV), ci o completează.

Poate infecția să persiste pe termen lung?

Da – o infecție cu HPV poate persista în anumite cazuri. Aceasta se numește infecție persistentă, în care virusul papiloma uman persistă pe o perioadă de mai mult de 12 luni este detectabilă. Această prezență persistentă este deosebit de importantă deoarece crește riscul pentru cervicită cronică, displazii cervicale și, în cazuri rare, cancer de col uterin.

Infecție acută vs. persistentă cu HPV

Factori de risc pentru o infecție persistentă cu HPV

• Fumatul: Slăbește apărarea imunitară locală în tractul genital
• Imunosupresie (de ex. din cauza HIV, medicamente)
• Cervicită cronică sau atrofie a mucoasei
• Lipsa vaccinării
• Infecție repetată cu tipuri HPV cu risc ridicat
• Dezechilibru hormonal de lungă durată, de ex. în menopauză

Îngrijirea intimă și întărirea imunității în cervicita HPV

O îngrijire intimă țintită și întărirea sistemului imunitar joacă un rol central în cervicita cauzată de HPV – atât pentru ameliorarea simptomelor existente, cât și pentru susținerea apărării naturale a organismului împotriva virusului. Chiar dacă nu există un tratament medicamentos pentru HPV, bariera mucoasei poate fi stabilizată activ și riscul de recidivă redus.

Importanța îngrijirii intime

O mucoasă vaginală sănătoasă este prima linie de apărare împotriva agenților virali și bacterieni. În cervicita cauzată de HPV, aceasta este adesea iritată, sensibilă și predispusă la microleziuni. De aceea este importantă o îngrijire intimă regenerantă, fără iritații decisiv.

Măsuri recomandate:

• Renunțarea la produse de curățare agresive (de ex. loțiuni intime parfumate, spălături)
• Curățare delicată cu apă curată sau produse neutre pH, fără parfum, cum este spuma de îngrijire intimă CANNEFF
• Purtarea lenjeriei de bumbac respirabilă
• Evitarea epilării intime în fazele inflamatorii
• Renunțarea la tampoane în caz de iritații ale mucoasei

CANNEFF® VAG SUP – îngrijire țintită a mucoasei

Supozitoare vaginale CANNEFF®, compus din cannabidiol (CBD) și acid hialuronic, oferă în cervicita HPV o terapie fără hormoni pentru regenerarea locală a mucoasei:

• CBD are efect antiinflamator, calmant și antioxidant – ideal pentru reducerea iritațiilor virale ale mucoasei
• Acidul hialuronic hidratează și susține vindecarea mucoasei
• Deosebit de potrivit în Postmenopauză, în caz de atrofie a mucoasei sau după conizație

Mod de utilizare: 1 supozitor zilnic timp de 20–30 de zile, preferabil seara

Întărirea imunității – cheia eliminării virusului

Deoarece organismul elimină HPV în majoritatea cazurilor, un sistem imunitar puternic este esențial. Următoarele măsuri pot susține apărarea imunitară:

• Alimentație echilibrată cu accent pe vitamina C, D, zinc, seleniu și antioxidanți
• Somn suficient și gestionarea stresului
• Renunțarea la fumat – Fumatul slăbește apărarea imunitară locală și favorizează persistența HPV
• Exerciții fizice regulate pentru activarea imunității
• Sprijin probiotic pentru stabilizarea microbiomului vaginal