Ce este o infecție urinară?
O infecție urinară, cunoscută medical și ca cistită sau catar urinar, este o infecție a vezicii urinare, cauzată în principal de bacterii. Alți agenți patogeni sunt mai rar cauza acestei afecțiuni. Ea face parte din „infecțiile tractului urinar inferior”, care includ uretra și vezica urinară, spre deosebire de „căile urinare superioare”, care sunt formate din rinichi și uretere.
De obicei, germenii pătrund din exterior în uretră și de acolo înaintează în vezica urinară, unde provoacă o inflamație. O vezică urinară inflamată poate provoca dureri spasmodice și dureri la urinare. Deseori, aceasta duce și la o nevoie crescută de a urina, deși cantitatea de urină eliminată poate rămâne mică.
Care sunt cauzele unei infecții urinare?
Apariția infecțiilor urinare poate avea diverse cauze, care sunt explicate mai detaliat în acest articol.
Cum apar infecțiile urinare?
Infecțiile urinare sunt foarte frecvent declanșate de agenți patogeni precum bacterii, fungi sau virusuri. Există însă și infecții urinare care pot apărea ca efecte secundare ale medicamentelor sau terapiilor medicale.
Bacteriile ca și cauză a unei infecții urinare
Bacteriile sunt cea mai frecventă cauză a infecțiilor urinare. În majoritatea cazurilor, agenții patogeni ajung din intestin prin uretră în vezică și provoacă o infecție acolo. Un curs invers, în care inflamația pornește de la rinichi și germenii coboară prin uretere către vezică, este foarte rar.
Majoritatea infecțiilor urinare sunt cauzate de specia bacteriană Escherichia coli (E. coli), care se găsește în mod natural în intestin. Dacă aceste bacterii ajung în căile urinare, pot provoca inflamații. Alte bacterii precum Proteus sau Stafilococi pot provoca, de asemenea, cistită.
Fungi, virusuri și alți agenți patogeni ca declanșatori ai unei infecții urinare
Există și cazuri de infecții urinare care nu sunt cauzate de bacterii. Aici pot fi responsabili fungi precum Candida albicans, paraziți și virusuri, cum ar fi adenovirusurile sau poliomavirusurile. După călătorii în zone tropicale, schistoza (bilharzia) poate declanșa, de asemenea, o infecție urinară, deoarece trematodul afectează căile urinare. În caz de suspiciune de infecție urinară, este necesar un consult medical.
Medicamente și tratamente medicale ca și cauză a unei infecții urinare
Cistita poate apărea și ca efect secundar al anumitor medicamente, cum ar fi ciclofosfamida utilizată în tratamentul tumorilor, sau ca urmare a radiațiilor în zona pelvină (cistită radioindusă).
Ce se întâmplă în cazul unei infecții urinare?
În cazul unei infecții urinare, mucoasa vezicii urinare este afectată, ceea ce duce frecvent la durere, mâncărime și nevoia crescută de a urina. Mucoasa vezicii afectate reacționează mai sensibil la întindere și declanșează mai rapid senzația de golire. Sângele în urină poate apărea, de asemenea, dar este un simptom mai rar.
Citiți mai multe despre cauzele unei infecții urinare.
Care sunt factorii de risc ai unei infecții urinare?
Infecțiile urinare apar frecvent la femei. Acest lucru se datorează în principal uretrei mai scurte a femeii, care are aproximativ 4 centimetri, spre deosebire de 20 până la 25 de centimetri la bărbați, precum și apropierii orificiului uretrei de anus.
Ce factori cresc riscul unei infecții urinare?
Alți factori pot crește riscul unei infecții urinare, precum și al unui curs complicat:
Contact sexual frecvent (cistită de luna de miere):
Frecarea mecanică facilitează pătrunderea bacteriilor intestinale în căile urinare, ceea ce poate duce la o infecție urinară. Acest lucru este deosebit de frecvent la cuplurile din primele zile sau săptămâni ale relației lor, motiv pentru care este adesea numită „cistită de luna de miere”. Citiți mai multe despre o infecție urinară după contactul sexual.
Anumite metode contraceptive:
Utilizarea metodelor contraceptive precum diafragmele sau spermicidele poate crește riscul unei infecții urinare. Aceste metode pot modifica echilibrul natural al bacteriilor din vagin și pot favoriza creșterea bacteriilor dăunătoare.
Cateter vezical:
Persoanele care au nevoie de un cateter vezical din motive medicale și trebuie să îl poarte pentru o perioadă mai lungă de timp prezintă un risc crescut de infecții urinare. Cateterul poate introduce bacterii în vezică și poate împiedica fluxul natural al urinei.
Tulburări ale funcției vezicii:
Problemele cu funcția vezicii, cum ar fi un flux urinar blocat, oferă bacteriilor condiții ideale pentru multiplicare. Un flux urinar blocat permite bacteriilor să se înmulțească în vezică și să provoace o infecție.
Diabet zaharat: Persoanele cu diabet zaharat au adesea un conținut crescut de zahăr în urină, ceea ce favorizează creșterea bacteriilor. Conținutul ridicat de zahăr oferă bacteriilor o sursă bogată de hrană și stimulează multiplicarea lor în căile urinare.
Sistem imunitar slăbit:
Un sistem imunitar slăbit, afectat de factori precum hipotermia sau stresul, crește riscul de infecții ale vezicii urinare. Un sistem imunitar intact este esențial pentru apărarea împotriva infecțiilor din căile urinare.
Tulburări ale fluxului urinar:
Îngustările uretrei sau un mecanism defectuos de reflux al urinei pot împiedica fluxul normal al urinei și astfel pot crește riscul de infecții ale vezicii urinare.
Intervenții mecanice:
Intervențiile precum cistoscopiile pot perturba bariera naturală de protecție a vezicii și pot crește riscul de infecție.
Sarcina și perioada postpartum:
Schimbările hormonale în timpul sarcinii pot dilata căile urinare și pot facilita pătrunderea germenilor. Acest lucru, împreună cu modificările fizice din perioada postpartum, poate crește riscul de infecții ale vezicii urinare.
Tehnică incorectă de ștergere după defecație:
La femei, o tehnică incorectă de ștergere după defecație poate duce la transportarea bacteriilor intestinale către uretră, ceea ce crește riscul de infecție. Este important să se șteargă din față spre spate pentru a evita acest lucru.
Ce simptome există și cum pot recunoaște o infecție a vezicii urinare?
Simptomele unei infecții a vezicii urinare sunt variate, dar o nevoie crescută de a urina, durerea și senzația de arsură la urinare sunt foarte frecvent observate. Simptomele pot varia și la femei și bărbați, deoarece inflamația se poate extinde la diferite organe precum vaginul, prostata sau epididimul.
Semne și simptome ale infecției vezicii urinare
Cum se manifestă o infecție a vezicii urinare? Semnele tipice ale unei infecții necomplicate a vezicii urinare includ durerea la urinare, adesea resimțită ca o senzație de arsură, precum și o nevoie puternică și frecventă de a urina, de obicei eliminându-se doar cantități mici de urină.
Deși aceste simptome sunt adesea singurele manifestări, pot exista și alte semne care indică o infecție a vezicii urinare. Intensitatea acestor simptome poate depinde de diverși factori, cum ar fi bolile asociate sau tipul de agenți patogeni. Cele mai frecvente simptome sunt durerea la urinare, adesea percepută ca o senzație de arsură, și tipice pentru o infecție a vezicii urinare. În plus, urinarea poate fi dificilă, iar persoanele afectate suferă de nevoia frecventă și nocturnă de a urina, cunoscută sub numele de nicturie. Durerea în partea inferioară a abdomenului, denumită medical durere suprapubiană, apare de asemenea frecvent. Mai mult, durerile crampiforme în vezică, împreună cu o nevoie puternică de a urina, o stare cunoscută sub numele de tenesmus, pot afecta semnificativ calitatea vieții persoanelor afectate.
În plus, alte semne precum mâncărimea pot indica o infecție a vezicii urinare. Urina tulbure și cu miros neplăcut poate fi un indiciu al unei infecții a vezicii urinare. La femei, poate apărea și o scurgere crescută, mai ales dacă infecția se extinde la vagin (Vaginita). Citiți mai multe despre acest subiect și în articolul de pe blog despre infecția vezicii urinare sau infecția vaginală. Durerile de spate apar atunci când inflamația se extinde la rinichi sau, la bărbați, afectează prostata. Deși febra este rară în cazul unei infecții simple a vezicii urinare, este totuși posibilă. Incontinența de urgență, caracterizată printr-o nevoie bruscă și puternică de a urina, astfel încât persoanele afectate nu ajung la timp la toaletă, poate apărea de asemenea. În plus, în cazuri rare, pot apărea modificări vizibile ale urinei, care pot fi maronii sau roșii din cauza prezenței sângelui (macrohematurie); însă prezența invizibilă a sângelui (microhematurie) este mai frecventă.
Depistarea precoce și cistita incipientă
Femeile gravide sunt deosebit de predispuse la cistite, care pot avea consecințe grave pentru mamă și copil. De aceea, în timpul sarcinii, urina este examinată de rutină pentru semne de infecție urinară. La controlul medical de la 35 de ani se efectuează un test cu bandă reactivă pentru a analiza urina pentru semne de inflamație. Asigurații legal au dreptul la această examinare o dată la trei ani, începând cu vârsta de 35 de ani, și o dată între 18 și 35 de ani.
După o anamneză amănunțită, medicul efectuează un examen fizic și, dacă este cazul, măsoară temperatura. De regulă, pacientul este rugat să ofere o probă de urină. Se recomandă o igienizare riguroasă a zonei intime înainte și apoi colectarea urinei din mijlocul jetului într-un recipient steril.
Testul cu bandă reactivă pentru urină indică modificări de culoare și testează prezența anumitor substanțe în urină, inclusiv globule albe (leucocite) și nitriți, un produs metabolic al bacteriilor. În cazul simptomelor clare ale unei infecții urinare necomplicate, testul cu bandă reactivă este suficient pentru a stabili diagnosticul și a începe tratamentul corespunzător.
Pentru o analiză mai detaliată a bacteriilor din urină este necesară o examinare de laborator, în special în cazurile de cistite recurente sau complicate, precum și în timpul sarcinii. Analiza permite medicului să adapteze tratamentul în mod țintit și să evite complicațiile.
Cum se pune diagnosticul unei cistite?
Diagnosticul unei infecții urinare este pus de către medic.
Cum se stabilește diagnosticul de cistită?
La început, medicul vă va întreba despre istoricul medical (anamneză) pentru a identifica simptomele și posibilii factori de risc ai unei cistite. În funcție de grupul din care faceți parte ca pacient – tânăr, gravid, bărbat sau cu alte afecțiuni asociate – semnificația unei cistite și investigațiile ulterioare pot varia.
La femeile tinere, altfel sănătoase, medicul poate adesea să diagnosticheze o cistită necomplicată pe baza simptomelor tipice și să prescrie un tratament standardizat, fără a fi necesare investigații suplimentare. Pentru alte grupuri de pacienți, cum ar fi gravidele, copiii sau bărbații tineri, sunt necesare investigații suplimentare.
Diagnosticul urinar joacă un rol important în suspiciunea de infecție a vezicii urinare. Medicul solicită teste pentru bacterii și prezența sângelui, inclusiv testul cu bandă pentru urină, examinarea microscopică a urinei și cultura urinei. În cazurile severe sau infecțiile recurente, se poate efectua un antibiogram pentru a determina cele mai eficiente antibiotice.
Banda de testare a urinei este un instrument simplu, dar util, pentru a detecta prezența bacteriilor în urina. Mai ales la femeile însărcinate, o bacteriurie asimptomatică poate duce la complicații și necesită tratament.
Pentru proba de urină este necesar așa-numitul „urin de mijloc” pentru a evita contaminarea cu bacterii externe. La femei, este important să se curețe bine zona genitală înainte de urinare și să se depărteze labiile.
În cazurile în care se suspectează complicații, cum ar fi o inflamație renală, se poate efectua o examinare cu ultrasunete (sonografie). Ocazional, pot fi necesare și alte investigații, cum ar fi măsurarea fluxului urinar (uroflometrie) sau un cistogramă de micțiune, pentru a verifica golirea vezicii și eventualele tulburări de drenaj.
Cum se pune diagnosticul în cazul unei cistite complicate?
O infecție urinară apare atunci când inflamații se manifestă în diferite zone ale sistemului urinar, inclusiv uretra, vezica urinară, ureterele și bazinul renal. Se face distincția între o infecție urinară inferioară, care afectează uretra și vezica urinară, și o infecție urinară superioară, care afectează bazinul renal și ureterele.
O infecție urinară este considerată complicată atunci când există deviații anatomice, disfuncții ale căilor urinare sau anumite afecțiuni asociate, cum ar fi diabetul zaharat, o funcție renală redusă sau un sistem imunitar slăbit. Acestea includ și pielonefritele, precum și infecțiile urinare la bărbați, copii și femei însărcinate, deoarece riscul de complicații este mai mare în aceste cazuri.
Mai ales în cazul infecțiilor urinare recurente sau complicate, este recomandată o examinare suplimentară prin ultrasunete a căilor urinare. Cu ajutorul aparatului cu ultrasunete pot fi detectate modificări anatomice la nivelul rinichilor și căilor urinare. Astfel, medicul poate stabili dacă, de exemplu, prostata este mărită, dacă există modificări sau pietre în vezică și dacă rinichii sunt afectați de inflamație.
De asemenea, determinarea urinei reziduale oferă informații despre cantitatea de urină rămasă în vezică după urinare. Pentru aceasta, pacientul trebuie să golească complet vezica la toaletă. Ulterior, medicul verifică cu ajutorul ecografului dacă și câtă urină mai rămâne în vezică. Dacă acest volum depășește o anumită valoare, indică o posibilă tulburare de golire.
După caz, urologul poate solicita investigații speciale și mai complexe. Acestea includ radiografii sau măsurarea fluxului urinar (uroflowmetrie) pentru a evalua golirea vezicii și eventualul reflux de urină în ureter.
La cistograma de micțiune, pacientului i se injectează un agent de contrast prin uretră în vezică, iar în radiografii succesive se documentează modul în care vezica se golește. Alternativ, agentul de contrast poate fi administrat intravenos pentru a evalua, pe lângă vezică, și rinichii și ureterele.
În cazuri rare, poate fi necesară și o cistoscopie. În acest procedeu, urologul introduce un endoscop prin uretră în vezică pentru a o examina direct din interior și a detecta modificări precum inflamații sau tumori. Aceste investigații complexe sunt însă indicate doar în cazul infecțiilor urinare recurente sau când există suspiciuni justificate privind astfel de modificări.
Majoritatea covârșitoare a infecțiilor urinare apar la femei tinere și sănătoase și sunt, de regulă, necomplicate, cunoscute mai ales ca infecții ale vezicii urinare.
Distincția între infecțiile urinare complicate și necomplicate este esențială, deoarece influențează semnificativ amploarea investigațiilor diagnostice și strategiile de tratament.
Tipuri speciale de infecții ale vezicii urinare
Tipuri speciale de infecții ale vezicii urinare apar mai rar, printre care:
Cistită hemoragică:
Această formă este caracterizată prin cantități mai mari de sânge în urină. Cauzele frecvente sunt virusuri sau anumite bacterii precum Enterobacter. Simptomele sunt similare cu cele ale unei infecții obișnuite a vezicii urinare și includ dureri la urinare.
Cistita interstițială:
Această formă de infecție a vezicii urinare este cronică și nu are o cauză bacteriană sau virală. Este descrisă mai detaliat în capitolul despre infecțiile cronice ale vezicii urinare.
Cistită emfizematoasă:
În acest caz se formează gaz în vezică, ceea ce apare frecvent la diabetici.
Cum se tratează infecția vezicii urinare?
Tratamentul infecțiilor vezicii urinare realizat de medic se face conform unui protocol clar, în funcție de simptomatologie și grupul de risc, și poate fi adaptat individual. Există și remedii de autoajutorare care pot fi folosite în cazul unei infecții a vezicii urinare.
Ce opțiuni de tratament există pentru infecția vezicii urinare?
Infecțiile vezicii urinare necomplicate se pot rezolva în multe cazuri de la sine. Totuși, un tratament poate contribui la accelerarea vindecării și la ameliorarea simptomelor. Citiți mai multe despre tratamentul infecțiilor vezicii urinare.
Tratament medical:
În infecțiile bacteriene ale vezicii urinare, antibioticele ajută la combaterea rapidă și eficientă a simptomelor. Alegerea antibioticelor potrivite depinde de tipul infecției și este stabilită de medic. Substanțele active frecvent prescrise sunt, de exemplu, fosfomicina sau nitrofurantoina. Tratamentul durează de obicei între trei și zece zile, dar există și preparate care pot fi administrate o singură dată.
Este important să luați antibioticul pe toată durata indicată de medic. O întrerupere prematură poate duce la reapariția infecției. După o zi de tratament cu antibiotice, simptomele ar trebui să se amelioreze, iar după trei până la cinci zile și analiza urinei ar trebui să revină la normal. În cazul infecțiilor recurente, este important să se efectueze un antibiogram pentru a determina rezistența bacteriilor și a găsi un antibiotic potrivit.
Mai rar, ciupercile sunt cauza infecției vezicii urinare, în acest caz se prescriu antimicotice. În caz de dureri puternice, pot ajuta suplimentar și medicamentele antispastice precum butilscopolamina, pentru a relaxa mușchii vezicii urinare.
Autotratament cu remedii casnice:
Dacă suferiți de o infecție a vezicii urinare și sănătatea vă permite, ar trebui să consumați zilnic două până la trei litri de lichide și să goliți vezica regulat. Acest lucru ajută la eliminarea germenilor. Băuturile potrivite sunt ceaiurile pentru rinichi și vezică, disponibile în farmacii și care conțin adesea frunze de măceș, cărora li se atribuie proprietăți antibacteriene. Asigurați-vă că respectați instrucțiunile de preparare de pe prospect. În plus, o sticlă cu apă caldă, băi calde de șezut sau comprese calde și umede în zona vezicii pot ameliora disconfortul, relaxând mușchii netezi și astfel reducând durerea. Citiți aici mai multe despre alimentația în infecția vezicii urinare.
Ce ajută în cazul unei infecții acute a vezicii urinare?
Prin terapia adecvată a infecțiilor vezicii urinare, medicul poate accelera procesul de vindecare și poate monitoriza factorii de risc potențiali. De obicei, prescrie atât abordări generale de tratament, cât și, dacă este cazul, medicamente specifice precum antibioticele.
Printre abordările generale ale terapiei se numără o hidratare adecvată. În cazul unei infecții a vezicii urinare, este recomandat să beți cel puțin două, ideal trei până la patru litri de apă sau ceai pe zi, dacă nu există restricții medicale. De asemenea, căldura locală, de exemplu o sticlă cu apă caldă pentru ameliorarea durerilor din zona abdomenului inferior, poate contribui la vindecare.
În cazul infecțiilor recurente ale vezicii urinare pot fi luate în considerare și alternative pe bază de plante. Acestea includ preparate cu frunze de măceș, crețușcă sau rădăcină de hrean. Mai multe detalii în capitolul despre infecțiile cronice ale vezicii urinare.
Evitarea cafelei, sucurilor de citrice, alcoolului și băuturilor îndulcite este recomandată în cazul unei infecții a vezicii urinare, deoarece acestea pot irita căile urinare sau, în cazul băuturilor îndulcite, pot favoriza creșterea bacteriilor. Citiți aici mai multe despre alimentația în infecția vezicii urinare.
Antibioticele sunt în majoritatea cazurilor tratamentul de elecție pentru infecțiile vezicii urinare cauzate de bacterii. Medicii le prescriu adesea sub formă de capsule sau comprimate. În cazurile mai severe, în special când infecția vezicii urinare duce la o pielonefrită, administrarea antibioticelor poate fi făcută și direct printr-o perfuzie intravenoasă.
În cazurile ușoare, necomplicate, ale unei infecții a vezicii urinare, medicul poate prescrie și un tratament simptomatic cu analgezice precum ibuprofen, dar nu în cazul femeilor însărcinate. Găsiți aici informații suplimentare despre tratamentul infecțiilor vezicii urinare.
Care este evoluția și ce complicații poate avea o cistită?
În funcție de simptomatologie și grupul de risc, o infecție a vezicii urinare se poate vindeca rapid sau poate avea un curs prelungit.
Cum evoluează o infecție a vezicii urinare?
Majoritatea infecțiilor vezicii urinare sunt, în general, inofensive. O cistită simplă poate trece de la sine sau poate fi vindecată în câteva zile cu un tratament antibiotic adecvat. Totuși, unele femei suferă regulat de infecții recurente ale vezicii urinare, iar riscul crește odată cu vârsta. Complicațiile grave sunt mai rare și apar de obicei în circumstanțe speciale. Este nevoie de o atenție deosebită dacă rinichii sunt afectați de infecția vezicii urinare, deoarece în cazuri nefavorabile poate apărea o septicemie (urosepsie).
Dacă observați la dumneavoastră simptomele tipice ale infecției vezicii urinare, este recomandat să solicitați cât mai curând sfatul unui medic. Deși o infecție simplă a vezicii urinare poate părea relativ inofensivă, riscul de complicații crește dacă pacienții așteaptă fără să se trateze. Un tratament antibiotic la timp poate reduce semnificativ riscul de infecții cronice ale vezicii urinare.
Cât durează o infecție a vezicii urinare?
Durata simptomelor unei infecții a vezicii urinare poate varia foarte mult de la o persoană la alta. În general, însă, o infecție simplă a vezicii urinare se ameliorează de obicei în decurs de o săptămână. Statistic, simptomele durează în medie 6,1 zile. În această perioadă, persoanele afectate stau în pat în medie 0,4 zile, sunt incapabile de muncă 1,2 zile și au activitatea restricționată încă 2,4 zile.
Ce complicații pot apărea în cazul unei infecții a vezicii urinare?
În unele cazuri nefavorabile, o infecție a vezicii urinare poate duce la complicații, printre care:
Cistită recidivantă:
La persoanele care suferă frecvent de infecții ale vezicii urinare, medicii vorbesc despre cistită recidivantă dacă apar cel puțin două infecții ale vezicii urinare pe semestru sau trei pe an. În acest caz, pot fi implicați și agenți patogeni atipici.
Infecție a bazinului renal (Pielonefrită):
Această complicație periculoasă apare atunci când agenții patogeni urcă de la vezică până la bazinul renal. Pe lângă o stare generală de rău, apar și simptomele unei infecții urinare superioare, însă fără afectarea funcției renale.
Septicemie (urosepsie):
În cazul unei pielonefrite, agenții patogeni pot pătrunde în sânge și pot provoca o septicemie care pune viața în pericol. Un tratament antibiotic la timp este esențial aici.
Epididimită:
La bărbați, agenții patogeni pot ajunge prin canalul spermatic la epididim, ceea ce poate provoca o inflamație cu umflare și dureri puternice, iar în cel mai rău caz chiar infertilitate.
Prostatită:
La bărbați, agenții patogeni pot infecta și prostata, ceea ce poate duce la o prostatită cu umflare și dureri puternice.
Vezică micșorată:
O vezică urinară micșorată, cu perete vezical rigid, poate apărea din cauza unei infecții urinare netratate sau cronice, deoarece aceasta afectează organul pe termen lung și determină cicatrizarea țesutului.
Complicații în sarcină:
Femeile însărcinate sunt mai frecvent afectate de infecții urinare din cauza modificărilor hormonale. În cazuri deosebit de nefavorabile, infecțiile urinare pot duce la nașteri premature, greutate redusă la naștere și preeclampsie.
De aceea, este important ca femeile însărcinate să consulte imediat un medic în cazul suspiciunii unei infecții urinare, pentru a începe la timp un tratament antibiotic adecvat și a minimiza riscul de complicații.
Cum se poate preveni o infecție urinară? Frecvența și infecțiile urinare cronice
Infecțiile urinare cronice apar regulat și repetat, ceea ce le face o problemă serioasă și frecventă de sănătate. Totuși, există câteva lucruri care pot fi făcute pentru a reduce riscul reapariției infecțiilor urinare.
Cât de frecventă este o infecție urinară?
Aproximativ 3% dintre femei suferă în mod repetat de infecții urinare, definite ca mai mult de trei infecții pe an. Deși aceste episoade sunt neplăcute, ele se desfășoară de obicei fără consecințe pe termen lung. Este important ca medicul dumneavoastră să caute posibile cauze care ar putea favoriza sau agrava aceste inflamații.
Măsuri de tratament pentru infecțiile frecvente ale vezicii urinare
Există multe măsuri pe care le puteți lua singur, despre care medicul dumneavoastră ar trebui să discute în detaliu cu dumneavoastră. Dacă aceste măsuri preventive nu sunt eficiente, experții recomandă alte opțiuni de tratament. Imunostimulatoarele sunt folosite pentru a întări sistemul imunitar și a susține apărarea naturală a organismului împotriva infecțiilor. Manoza este un zahăr special care are capacitatea de a lega bacteriile din vezică, care apoi sunt eliminate, promovând sănătatea vezicii urinare. Preparate pe bază de plante oferă, de asemenea, o opțiune terapeutică, acționând direct în vezică datorită proprietăților lor antimicrobiene.
Există mai multe opțiuni pentru prevenirea infecțiilor recurente ale vezicii urinare:
D-Manoză:
Primele studii sugerează că D-manoza poate avea un efect preventiv similar cu cel al antibioticelor în cazul infecțiilor urinare recurente. D-manoza se leagă de proeminențele celulare (pili) ale bacteriilor, împiedicând astfel aderarea acestora la mucoasa vezicii urinare, ceea ce reduce riscul de infecție.
Preparate pe bază de plante (fitoterapice):
Anumite preparate pe bază de plante, cum ar fi frunzele de afin sau o combinație de troscot și rădăcină de hrean, pot reduce rata recurenței infecțiilor vezicii urinare. Aceste preparate conțin substanțe active cu efect antiinflamator și pot inhiba creșterea bacteriilor.
Stimulare imună:
O stimulare imună țintită poate contribui la întărirea sistemului imunitar împotriva infecțiilor vezicii urinare. Acest lucru se poate realiza prin administrarea de agenți patogeni inactivați pentru a genera un răspuns imun care previne sau combate infecția.
Estrogen:
La femeile după menopauză, aplicarea unei creme cu estrogen poate ajuta la reducerea frecvenței infecțiilor urinare. Estrogenul are un efect pozitiv asupra mucoasei tractului urinar, crescând grosimea și rezistența acesteia, ceea ce face mai dificilă pătrunderea bacteriilor.
Produse medicale inovatoare:
Produse medicale inovatoare precum CANNEFF VAG SUP Supozitoare vaginale cu CBD și acid hialuronic pot ajuta la întărirea mucoasei din zona intimă și la ameliorarea inflamațiilor. Citiți aici mai multe despre tratamentul cistitei cu supozitoare.
Administrarea preventivă a antibioticelor:
În unele cazuri, medicii prescriu pe termen lung antibiotice în doze mici pentru prevenirea infecțiilor recurente ale vezicii. Aceste antibiotice pot fi administrate regulat sau după necesitate pentru a controla creșterea bacteriilor în căile urinare.
Prebiotice, anumite tulpini de lactobacili și produse din merișoare:
Acestea pot ajuta, de asemenea, la prevenirea infecțiilor recurente ale vezicii, deși sunt necesare cercetări suplimentare pentru a le confirma eficacitatea. Prebioticele și anumite tulpini de lactobacili favorizează creșterea bacteriilor sănătoase în intestin și în căile urinare, în timp ce produsele din merișoare conțin substanțe care pot împiedica aderarea bacteriilor de peretele vezicii.
Hidratare suficientă:
Beți zilnic cel puțin doi litri de apă sau ceaiuri de plante sau fructe neîndulcite pentru a spăla bine căile urinare. Citiți aici mai multe despre alimentația în cistită.
Vizite regulate la toaletă:
Evitați să vă rețineți urinarea, mai ales după contactul sexual. Urinați în decurs de zece până la cincisprezece minute după act pentru a elimina eventualii agenți patogeni.
Metode contraceptive prietenoase cu vezica:
Prezervativele oferă protecție împotriva agenților patogeni, în timp ce utilizarea necorespunzătoare a supozitoarelor vaginale și a diafragmelor poate crește riscul de infecție.
Ștergere corectă:
Ștergeți-vă de la față spre spate după folosirea toaletei pentru a preveni transferul bacteriilor de la anus la uretră.
Menținerea căldurii:
Protejați-vă picioarele și zona pelviană de frig pentru a întări sistemul imunitar și a împiedica pătrunderea bacteriilor.
Lenjerie confortabilă:
Purtați lenjerie lejeră din bumbac, care poate fi spălată la 60 de grade. Chiloții strâmți pot irita zona pubiană și pot transporta bacterii către vagin.
Igiena intimă adecvată:
Folosiți apă caldă sau o loțiune de spălat cu un pH care corespunde mediului vaginal pentru a nu irita mucoasa sensibilă. Săpunurile, spray-urile intime sau dezinfectantele trebuie evitate. Folosiți produse speciale pentru igiena intimă, cum ar fi Spumă pentru îngrijirea intimă CANNEFF.
Cistita cronică - Cistita interstițială (IC)
Cistita interstițială (CI), cunoscută și ca inflamație cronică, non-bacteriană a vezicii urinare, este o afecțiune complexă care afectează în principal femeile peste 40 de ani. Spre deosebire de infecțiile obișnuite ale vezicii, cistita interstițială (CI) nu este cauzată de bacterii sau virusuri. Cauzele suspectate includ procese autoimune, obstrucții vasculare, influențe hormonale sau factori psihogeni. Mulți pacienți parcurg un drum lung și dificil înainte de a primi diagnosticul corect.
Simptomele cistitei interstițiale:
Simptomatologia cistitei interstițiale se manifestă prin diverse disconforturi, adesea intense. Printre cele mai pregnante se numără durerile puternice în zona vezicii urinare și a abdomenului inferior. Un semn caracteristic al acestei afecțiuni este o nevoie foarte frecventă și imperioasă de a urina, care poate fi atât de intensă încât persoanele afectate trebuie să meargă la toaletă până la 60 de ori pe zi. Acest lucru se datorează, printre altele, faptului că volumul funcțional al vezicii urinare este semnificativ redus, ceea ce înseamnă că vezica poate reține mult mai puțin urină decât în cazul unei vezici sănătoase.
În plus, persoanele afectate suferă adesea de o serie de simptome asociate care pot complica și mai mult viața de zi cu zi. Acestea includ dureri articulare asemănătoare celor reumatice, care pot afecta atât mobilitatea, cât și calitatea generală a vieții. Durerile de cap de tip migrenă, care sunt supărătoare prin intensitatea și persistența lor, sunt de asemenea frecvente. Mai mult, pot apărea alergii și diverse probleme gastrointestinale, cum ar fi tulburări gastrice sau intestinale, care subliniază complexitatea și provocările în tratamentul și gestionarea acestei boli.
Diagnosticul cistitei interstițiale:
Diagnosticul cistitei interstițiale este stabilit prin excludere și se bazează pe o evaluare amănunțită a simptomelor clinice, rezultatelor cistoscopiei și a unui jurnal al micțiunilor. În timpul cistoscopiei se poate observa că nu mucoasa superficială a vezicii urinare, ci straturile mai profunde ale peretelui vezical sunt inflamate cronic. Aceste inflamații duc la modificări cicatriceale care, la rândul lor, reduc capacitatea vezicii. Înainte de stabilirea diagnosticului final, trebuie excluse afecțiuni care pot cauza simptome similare. Acestea includ, printre altele, tumori benigne și maligne ale vezicii, calculi ureterali, infecții bacteriene, tuberculoza vezicală, precum și, la bărbați, o inflamație a prostatei.
Tratamentul cistitei interstițiale (IC)
Tratamentul cistitei interstițiale (IC) are ca scop principal regenerarea mucoasei deteriorate a vezicii urinare. Acest lucru se realizează de obicei prin utilizarea medicamentelor special concepute pentru a repara defectele mucoasei și astfel a restabili funcția importantă de protecție a acestui strat. Și aici pot fi utilizate CANNEFF VAG SUP Supozitoare vaginale cu CBD și acid hialuronic contribuie la întărirea mucoasei din zona intimă și la ameliorarea inflamațiilor. Citiți mai multe despre tratamentul infecției urinare cu supozitoare.
Ce sfaturi există pentru vizita la medic în caz de infecție urinară?
Este important să știți când și la ce medic să apelați în cazul unei infecții urinare. Simptomele pot varia foarte mult, iar gradul de severitate al bolii este decisiv pentru un succes rapid al tratamentului. Citiți mai multe despre vizita la medic în caz de infecție urinară.
Când să consultați un medic la semnele unei cistite?
În caz de simptome severe sau agravarea stării de sănătate, trebuie întotdeauna consultat un medic pentru a preveni eventualele complicații. Pentru clarificarea și tratamentul afecțiunilor tractului urinar, vă recomandăm să vă adresați următorilor specialiști:
- Un medic de medicină generală, care poate trata o gamă largă de probleme de sănătate și reprezintă primul punct de contact pentru diagnosticul și tratamentul afecțiunilor tractului urinar.
- Un medic specialist în urologie, care este specializat în diagnosticul și tratamentul afecțiunilor tractului urinar, organelor genitale masculine și prostatei.
- Un medic specialist în ginecologie, dacă simptomele se extind la vagin.
- Un medic specialist în boli infecțioase, care este specializat în boli infecțioase și are cunoștințe cuprinzătoare despre diagnosticul și tratamentul infecțiilor, inclusiv infecțiile tractului urinar.
