Medic pentru uscăciunea vaginală

Când ar trebui să mergi la medic în cazul uscăciunii vaginale?

Ar trebui să mergi la medic dacă mergi la medic pentru uscăciune vaginală, dacă simptomele persistă pe o perioadă mai lungă, se agravează sau afectează semnificativ calitatea vieții. Mai ales dacă simptome suplimentare ca arsură, mâncărime, durere la contactul sexual, sângerări sau infecție urinară recurentă infecție urinară pot apărea, este necesară o este recomandat un control ginecologic.

De asemenea, la femeilor tinere, în care cauzele hormonale, cum ar fi menopauza, nu sunt de așteptat, este recomandat un control medical – deoarece afecțiuni precum endometrioza, diabetul sau tulburările tiroidiene pot juca, de asemenea, un rol. De asemenea, ar trebui se solicită sfatul medicului, dacă medicamente non-hormonale sau remedii casnice nu aduc ameliorare sau există incertitudine privind tratamentul corect.

O vizită timpurie la medic poate ajuta la Complicații pentru a evita infecțiile, leziunile tisulare sau stresul psihic. De asemenea, poate fi tratament țintit cu preparate locale ca Supozitoare CANNEFF® CBD cu acid hialuronic sunt utilizate.

Ce investigații efectuează ginecologul în cazul uscăciunii vaginale?

În cazul uscăciunii vaginale, ginecologul efectuează mai întâi o anamneză detaliată, urmată de un examen ginecologic specific pentru a determina cât mai exact cauza simptomelor. Se iau în considerare atât factorii hormonali, infecțioși, cât și cei mecanici sau medicamentoși. Scopul este stabilirea unui diagnostic solid pentru a putea iniția un tratament individualizat.

Anamneză (consultație medicală): Inițial, medicul întreabă despre tipul, durata și intensitatea simptomelor, momentul apariției (de ex. în menopauză sau după naștere), simptomele asociate posibile precum mâncărime, durere la contactul sexual, secreții sau sângerări, precum și despre antecedente medicale, administrarea de medicamente (de ex. terapii antihormonale, antidepresive) sau contracepție hormonală. Sunt luate în considerare și factorii psihici sau de stres.

Examinare ginecologică: În cadrul examinării fizice, medicul ginecolog evaluează starea vulvei și a mucoasei vaginale. Semnele tipice ale uscăciunii vaginale sunt o mucoasă palidă, subțire, uneori ușor vulnerabilă, cu elasticitate redusă și film de umiditate diminuat. De asemenea, verifică sensibilitatea la presiune, de exemplu prin examinare cu specul sau palpare vaginală.

Măsurarea pH-ului florei vaginale: Un pH prea ridicat poate indica o floră vaginală perturbată sau deficit de estrogen. Mucoasele vaginale sănătoase au în mod normal un pH între 3,8 și 4,5. Valorile peste 5,0 sunt un semn tipic pentru vaginită atrofică sau colonizare bacteriană anormală.

Frotiu și examinare microscopică: În cazul suspiciunii de infecții sau disbioză, se prelevează un frotiu din mucoasa vaginală și se examinează la microscop. Astfel pot fi detectați bacterii, ciuperci sau semne de inflamație. În unele cazuri, frotiul este trimis la laborator pentru investigații suplimentare (de ex. cultură, PCR).

Status hormonal (analiză sanguină): În cazul unei cauze neclare – în special la femeile tinere sau suspiciune de dereglare hormonală – o analiză sanguină a statusului hormonal poate fi utilă. Se determină valori precum estradiol, FSH, LH, eventual progesteron și androgeni. Un nivel scăzut de estrogen confirmă de obicei diagnosticul de colpită atrofică.

Sonografie (ecografie): În cazuri individuale, în special la simptome neclare, o ecografie vaginală poate fi utilă. Aceasta oferă indicii despre starea mucoasei uterine, eventuale chisturi, fibroame sau modificări ale ovarelor.

Ce înseamnă un nivel crescut al pH-ului în cazul uscăciunii vaginale?

Un pH crescut în vagin în cazul uscăciunii vaginale indică un dezechilibru al mediului vaginal. În mod normal, pH-ul este în zona acidă între 3,8 și 4,5, asigurat de activitatea lactobacililor producători de acid lactic. Acești bacterii sunt esențiali pentru protecția împotriva agenților patogeni, deoarece inhibă creșterea microorganismelor dăunătoare prin menținerea unui mediu acid.

Scăderea nivelului de estrogen – de exemplu în menopauză, după naștere sau în timpul terapiei hormonale blocante – reduce și aprovizionarea mucoasei cu glicogen, nutrientul lactobacililor. Ca urmare, numărul acestora scade, se produce mai puțină acid lactic, iar pH-ul crește în zona alcalină.

Un pH crescut favorizează colonizarea cu bacterii sau ciuperci și poate duce astfel la infecții, iritații și o agravare a mucoasei vaginale. De asemenea, simptome precum mâncărimea, arsurile, secrețiile sau infecțiile recurente ale vezicii urinare infecții ale vezicii urinare apar mai frecvent la un pH crescut. Măsurarea pH-ului vaginal este, prin urmare, un pas important în diagnosticul ginecologic pentru a identifica mai bine cauza uscăciunii vaginale și a putea trata țintit.

Ce metode de diagnostic există pentru atrofia vaginală?

În cazul suspiciunii de atrofie vaginală – adică o regresie hormonală a mucoasei vaginale – medicul ginecolog dispune de mai multe metode de diagnostic pentru a evalua obiectiv modificările mucoasei și a iniția un tratament adecvat. Diagnosticul începe de obicei cu o discuție amănunțită a istoricului medical, în care se investighează simptome tipice precum uscăciunea vaginală, mâncărimea, durerea la contactul sexual sau urinarea frecventă. De asemenea, schimbările hormonale (de exemplu menopauza, alăptarea, terapiile medicamentoase) joacă un rol central.

Ulterior are loc investigațiile ginecologice. În acest context, medicul poate observa semne vizibile ale atrofiei mucoasei: mucoasa vaginală apare adesea palidă, ca pergamentul, uscată sau roșie și este sensibilă sau vulnerabilă la atingere. De asemenea, mici fisuri sau sângerări punctiforme sunt indicii tipice.

Măsurarea pH-ului este o metodă simplă și eficientă pentru evaluarea mediului vaginal. În atrofia vaginală, pH-ul este de obicei peste 4,5, ceea ce indică o floră lactobacilară perturbată. Complementar, se poate preleva un frotiu vaginal pentru a exclude colonizările bacteriene anormale, infecțiile fungice sau procesele inflamatorii. Așa-numitul Rezultat citologic Frotiul oferă, de asemenea, informații despre structura celulară a mucoasei – în cazul atrofiei, se observă de obicei celule modificate, imature.

În anumite cazuri, se măsoară nivelul hormonilor din sânge. Mai ales nivelul estrogenului (în special estradiolul) este important pentru a confirma un deficit hormonal ca și cauză a simptomelor.

Opțional, se poate efectua o ecografie transvaginală. Aceasta oferă informații despre grosimea peretelui vaginal și a endometrului (mucoasa uterină) și ajută la excluderea altor afecțiuni ginecologice, cum ar fi fibroamele, polipii sau prolapsul urogenital.

Pe scurt, următoarele metode de diagnostic sunt recomandate în cazul atrofiei vaginale:

Ce întreabă medicul în cazul simptomelor cauzate de uscăciunea în zona intimă?

Dacă solicitați sfatul medicului din cauza uscăciunii vaginale, ginecologul va purta mai întâi o discuție detaliată pentru a înțelege mai bine cauzele și legăturile simptomelor. Se vor analiza atât simptomele actuale, cât și posibilii factori hormonali, medicamentoși sau psihici.

Întrebările tipice puse în cadrul anamnezei includ, printre altele:

• De când există aceste simptome? Durata oferă indicii dacă este vorba despre o problemă acută sau cronică.
  

• Cum se manifestă exact uscăciunea? Medicul întreabă despre simptome concrete precum arsură, mâncărime, durere la contactul sexual (dispareunie), fisuri, secreții sau sângerări.
  

• Simptomele apar în funcție de ciclu sau sunt constante? Acest lucru ajută la excluderea fluctuațiilor hormonale ca și cauză.
  

• Simptomele sunt noi sau s-au instalat treptat? O schimbare bruscă poate indica anumiți factori declanșatori.
  

• Aveți alte simptome urogenitale? Acestea includ frecvent urinări frecvente, arsuri la urinare, infecții urinare sau incontinență.
  

• Luați în prezent medicamente? Sunt deosebit de relevante preparatele hormonale, antidepresivele, antihistaminicele, medicamentele pentru cancer sau contraceptivele.
  

• Ați avut recent o naștere, o operație sau o chimioterapie? Astfel de evenimente pot modifica mediul vaginal.
  

• Sunteți în menopauză sau perimenopauză? Deficitul de estrogen este o cauză frecventă aici.
  

• Cum este igiena dumneavoastră intimă? Medicul întreabă dacă folosiți regulat spălături vaginale, produse intime parfumate sau tampoane.
  

• Cum vă trăiți sexualitatea? Întrebările despre libido, excitație, durere la contactul sexual și relația de cuplu pot ajuta la identificarea cauzelor funcționale.
  

Întrebările despre boli ginecologice anterioare, modificări ale ciclului, antecedente familiale hormonale sau afecțiuni preexistente precum diabetul zaharat sau tulburările tiroidiene pot face parte din discuție. Scopul este să se înțeleagă simptomele în mod holistic și, dacă este necesar, să se inițieze investigații suplimentare țintite.

Când este util un test hormonal în cazul uscăciunii vaginale?

Un test hormonal este util în cazul uscăciunii vaginale atunci când există suspiciunea că simptomele factor hormonal – în special cauzat de un deficit de estrogen. Aceasta afectează în special femeile aflate în menopauză, în postmenopauzei, în timpul perioadă de alăptare sau sub o terapie antihormonală (de ex. în cazul cancerului de sân dependent de hormoni). De asemenea, la femeile tinere cu ciclu neregulat, absențe ale ciclului sau menopauzei precoce un status hormonal poate contribui la clarificarea cauzelor.

Testul măsoară concentrațiile hormonilor relevanți în sânge, în special:

Un test hormonal ajută vaginita atrofică (colpita senilă) sau pentru a identifica și trata dezechilibrele hormonale. Acest lucru este deosebit de important dacă terapie hormonală locală sau sistemică se ia în considerare – sau pentru a exclude contraindicațiile.

Ce terapie recomandă ginecologul în cazul uscăciunii vaginale?

În cazul uscăciunii vaginale, recomandarea terapeutică a ginecologului se bazează pe tabloul simptomatic individual, vârsta pacientei, statutul hormonal și eventualele afecțiuni asociate. În multe cazuri, se încearcă mai întâi ameliorarea simptomelor prin măsuri locale, non-hormonale, înainte de a lua în considerare terapia hormonală. Un obiectiv central al oricărui tratament este regenerarea mucoasei vaginale, refacerea hidratării acesteia și stabilizarea mediului vaginal.

Supozitoare vaginale CANNEFF® cu CBD și acid hialuronic este tot mai des recomandat de ginecologi ca o opțiune terapeutică eficientă și bine tolerată, non-hormonală – în special pentru femeile care preferă un tratament fără hormoni sau pentru cele la care terapia cu estrogen nu este indicată (de exemplu, după cancer de sân sau în cazul endometriozei).

Conținutul de Acid hialuronic are un efect intens hidratant și susține regenerarea naturală a mucoasei vaginale. Îmbunătățește elasticitatea țesutului, reduce iritațiile și previne microleziunile și infecțiile. Acidul hialuronic adăugat Canabidiol (CBD) își exercită efectul antiinflamator, antioxidant și protector celular direct la nivelul mucoasei. Este deosebit de importantă matricea emulsionantă patentată de la CANNEFF®, care asigură o eliberare rapidă și completă a substanțelor active în vagin.

Ginecologii recomandă supozitoarele CANNEFF® VAG SUP, de exemplu:

• pentru ameliorarea uscăciunii vaginale, mâncărimii și iritațiilor, în special în menopauză sau după modificări hormonale,
  

• pentru susținerea vindecării mucoasei după o infecție, intervenție chirurgicală sau radioterapie,
  

• în cazul durerii la contactul sexual (dispareunie) din cauza lipsei de lubrifiere,
  

• ca terapie adjuvantă în vaginită atrofică sau distrofie vaginală,
  

• în cazul simptomelor după naștere sau după conizații.
  

Aplicarea se face de obicei pe o perioadă de 20 până la 30 de zile, zilnic înainte de culcare, în funcție de indicație și în cure sau pentru stabilizarea pe termen lung a mucoasei. CANNEFF® este disponibil fără prescripție în farmacii și poate fi folosit astfel pentru auto-tratament cu acces facil – însă întotdeauna în consultare cu medicul curant pentru a asigura o utilizare sigură și eficientă.

Poate ajuta medicul de familie în cazul uscăciunii vaginale?

Da, medicul de familie poate fi un prim punct de contact în cazul uscăciunii vaginale, mai ales dacă simptomele apar pentru prima dată sau nu există încă o monitorizare ginecologică. Multe femei discută inițial cu medicul de familie despre simptome precum mâncărime, arsură sau senzație de presiune în zona intimă, mai ales dacă nu le asociază direct cu modificări hormonale sau uscăciune vaginală.

Medicul de familie poate efectua deja o anamneză orientativă, luând în considerare posibile afecțiuni de bază precum diabet, tulburări tiroidiene sau boli autoimune acordă atenție și oferă primele recomandări pentru îngrijirea locală a zonei intime sau pentru optimizarea stilului de viață sfaturi – de exemplu privind alimentația, reducerea stresului sau medicamentele care pot favoriza uscăciunea mucoasei (de ex. antihistaminice sau psihofarmaceutice).

Totuși, medicul de familie nu poate efectua examinarea ginecologică necesară pentru diagnostic și terapie țintită. De aceea, de regulă, se face o trimitere către medicul ginecolog, care efectuează o inspecție detaliată a mucoasei vaginale, măsurarea pH-ului, un frotiu sau, dacă este cazul, determinarea hormonală în sânge.

Dacă trebuie recomandat deja un preparat pentru tratamentul simptomatic, medicul de familie poate, de exemplu, să recomande produse non-hormonale ca Supozitoare vaginale CANNEFF® cu CBD și acid hialuronic acestea sunt disponibile fără prescripție medicală, ameliorează eficient uscăciunea, iritațiile și senzația de presiune și sunt considerate foarte bine tolerate – chiar și de paciente care doresc să evite preparatele care conțin hormoni.