Când ar trebui să mergi la medic pentru uscăciune vaginală?
Ar trebui să mergeți la medic în caz de uscăciunea vaginală necesită consult medical, dacă simptomele persistă pe o perioadă mai lungă, se agravează sau afectează semnificativ calitatea vieții. Mai ales dacă simptome suplimentare cum ar fi arsură, mâncărime, durere la contactul sexual, sângerări sau infecții urinare recurente infecții ale tractului urinar apar, este indicat un investigație ginecologică este absolut recomandată.

De asemenea, în cazul femeilor tinere, în care cauzele hormonale precum menopauza nu ar fi de așteptat, este recomandat un consult medical – deoarece afecțiuni precum endometrioza, diabetul sau tulburările tiroidiene pot juca, de asemenea, un rol. De asemenea, ar trebui se solicită sfatul medicului, dacă mijloace non-hormonale sau remedii casnice nu aduc ameliorare sau există incertitudine privind tratamentul corect.
|
Situație |
Se recomandă evaluare medicală |
|
Durere la contactul sexual sau la introducerea unui tampon |
✔ |
|
Infecții recurente (de ex. ciupercă, vezică) |
✔ |
|
Sângerări fără o cauză evidentă |
✔ |
|
Uscăciune în ciuda utilizării de lubrifianți sau produse de îngrijire |
✔ |
|
Începerea unui tratament hormonal sau terapie antiestrogenică |
✔ |
|
Dorința de a avea copii sau sarcină |
✔ |
|
Uscăciune vaginală după un tratament oncologic |
✔ |
|
Suspiciune de tulburări hormonale sau simptome ale menopauzei |
✔ |
O vizită timpurie la medic poate ajuta la complicații pentru a evita infecții, leziuni tisulare sau stres psihic. De asemenea, poate fi tratament țintit cu preparate locale cum ar fi Supozitoare CANNEFF® CBD cu acid hialuronic sunt aplicate.
Ce investigații efectuează ginecologul în cazul uscăciunii vaginale?
În caz de uscăciune vaginală, ginecologul efectuează mai întâi o anamneză detaliată și apoi un examen ginecologic țintit pentru a determina cât mai exact cauza simptomelor. Se iau în considerare atât cauze hormonale, infecțioase, cât și mecanice sau medicamentoase. Scopul este stabilirea unui diagnostic solid pentru a putea iniția un tratament individualizat.
Anamneză (consultație medicală): Inițial, medicul întreabă despre tipul, durata și intensitatea simptomelor, momentul apariției (de exemplu în menopauză sau după o naștere), simptomele asociate posibile precum mâncărime, durere la contactul sexual, secreții sau sângerări, precum și despre afecțiuni anterioare, administrarea de medicamente (de exemplu terapii antihormonale, antidepresive) sau contracepție hormonală. Sunt luate în considerare și factorii psihici sau de stres.
Examinare ginecologică: În cadrul examinării fizice, medicul ginecolog evaluează starea vulvei și a mucoasei vaginale. Descoperirile tipice în cazul uscăciunii vaginale sunt o mucoasă palidă, subțire, uneori ușor vulnerabilă, cu elasticitate redusă și film de umiditate diminuat. De asemenea, verifică sensibilitatea la presiune, de exemplu prin examinare cu specul sau palpare vaginală.
Măsurarea pH-ului florei vaginale: Un pH prea ridicat poate indica o floră vaginală perturbată sau lipsa estrogenului. Mucoasele vaginale sănătoase au de obicei un pH între 3,8 și 4,5. Valorile peste 5,0 sunt un semn tipic pentru vaginită atrofică sau colonizare bacteriană anormală.
Frotiu și examinare microscopică: În cazul suspiciunii de infecții sau disbioză, se recoltează un frotiu din mucoasa vaginală și se examinează la microscop. Astfel pot fi detectați bacterii, ciuperci sau semne de inflamație. În unele cazuri, frotiul este trimis la laborator pentru investigații suplimentare (de exemplu, cultură bacteriană, PCR).
Status hormonal (analiză sanguină): În cazul unei cauze neclare – în special la femeile tinere sau suspiciunea unei disfuncții hormonale – poate fi utilă o analiză sanguină a statusului hormonal. Se determină valori precum estradiol, FSH, LH, eventual și progesteron și androgeni. Un nivel scăzut de estrogen confirmă de obicei diagnosticul de colpită atrofică.
Sonografie (ecografie): În cazuri individuale, în special la simptome neclare, poate fi utilă o ecografie vaginală. Aceasta oferă indicii despre starea mucoasei uterine, eventuale chisturi, fibroame sau modificări ale ovarelor.
|
Metoda de examinare |
Scopul diagnosticului |
|
Anamneză |
Înregistrarea simptomelor, factorilor de risc și a afecțiunilor anterioare |
|
Examinare ginecologică prin palpare și inspecție |
Evaluarea mucoasei, elasticității, nivelului de umiditate |
|
Măsurarea valorii pH-ului |
Evaluarea mediului vaginal |
|
Examen vaginal prin frotiu |
Detectarea infecțiilor, disbiozei sau inflamațiilor |
|
Determinarea hormonilor (sânge) |
Clarificarea cauzelor hormonale, de ex. deficit de estrogen |
|
Ecografie vaginală |
Excluderea altor cauze organice |
Ce înseamnă un pH crescut în cazul uscăciunii vaginale?
Un pH crescut în vagin în cazul uscăciunii vaginale indică un dezechilibru al mediului vaginal. În mod normal, pH-ul este în zona acidă între 3,8 și 4,5, asigurat de activitatea lactobacililor producători de acid lactic. Acești bacterii sunt esențiali pentru protecția împotriva agenților patogeni, deoarece inhibă creșterea microorganismelor dăunătoare prin menținerea unui mediu acid.

Scăderea nivelului de estrogen – de exemplu în menopauză, după naștere sau în timpul terapiei cu blocanți hormonali – reduce și aprovizionarea mucoasei cu glicogen, hrana lactobacililor. Ca urmare, numărul acestora scade, se produce mai puțină acid lactic, iar pH-ul crește în zona alcalină.
Un pH crescut favorizează colonizarea cu bacterii sau ciuperci și poate duce astfel la infecții, iritații și o agravare a mucoasei vaginale. De asemenea, simptome precum mâncărimea, arsurile, secrețiile sau infecțiile recurente ale vezicii urinare infecții ale vezicii urinare apar mai frecvent la un pH crescut. Măsurarea pH-ului vaginal este, prin urmare, un pas important în diagnostic la ginecolog pentru a delimita mai bine cauza uscăciunii vaginale și a putea trata țintit.
Ce metode de diagnostic există pentru atrofia vaginală?
În cazul suspiciunii de atrofie vaginală – adică o regresie hormonală a mucoasei vaginale – medicul ginecolog dispune de mai multe metode de diagnostic pentru a evalua obiectiv modificările mucoasei și a iniția un tratament adecvat. Diagnosticul începe de obicei cu o discuție detaliată a anamnezei, în care sunt investigate simptome tipice precum uscăciunea vaginală, mâncărimea, durerea la contactul sexual sau nevoia frecventă de a urina. De asemenea, schimbările hormonale (de ex. menopauza, alăptarea, terapii medicamentoase) joacă un rol central.
Ulterior are loc examinarea ginecologică. Medicul poate observa semne vizibile ale atrofiei mucoasei: pielea vaginală apare adesea palidă, pergamentoasă, uscată sau roșie și este sensibilă sau ușor lezabilă la atingere. De asemenea, mici fisuri sau sângerări punctiforme sunt indicii tipice.
Măsurarea pH-ului este o metodă simplă și eficientă pentru evaluarea mediului vaginal. În cazul atrofiei vaginale, pH-ul este de obicei peste 4,5, ceea ce indică o floră lactobacilară perturbată. Complementar, se poate preleva un frotiu vaginal pentru a exclude colonizări bacteriene anormale, infecții fungice sau procese inflamatorii. Așa-numitul Rezultat citologic Frotiul oferă, de asemenea, informații despre structura celulară a mucoasei – în cazul atrofiei, se observă de obicei celule modificate, imature.
În anumite cazuri, se efectuează măsurarea nivelului hormonal în sânge. Mai ales nivelul estrogenului (în special estradiolul) este important pentru a confirma un deficit hormonal ca și cauză a simptomelor.
Opțional, se poate efectua o ecografie transvaginală. Aceasta oferă informații despre grosimea peretelui vaginal și a endometrului (mucoasa uterină) și ajută la excluderea altor afecțiuni ginecologice, cum ar fi fibroamele, polipii sau prolapsul urogenital.
Pe scurt, următoarele metode de diagnostic sunt recomandate în cazul atrofiei vaginale:
|
Metode de diagnostic |
Scopul examinării |
|
Anamneză |
Colectarea simptomelor tipice și a posibilelor cauze |
|
examinare ginecologică prin palpare și inspecție |
Determinarea modificărilor mucoasei și a sensibilității |
|
Măsurarea valorii pH-ului |
Evaluarea mediului vaginal |
|
Examen citologic vaginal (frotiu) |
Analiza maturării celulare și detectarea unei disbioze |
|
Status hormonal (nivelul de estrogen) |
Confirmarea unui deficit de estrogen |
|
Ecografie vaginală |
Evaluarea grosimii mucoasei și excluderea altor cauze |
Ce întreabă medicul în cazul simptomelor cauzate de uscăciunea în zona intimă?
Dacă căutați sfatul medicului din cauza uscăciunii vaginale, ginecologul va purta mai întâi o discuție detaliată pentru a putea înțelege mai bine cauzele și legăturile simptomelor. Se vor analiza atât simptomele actuale, cât și posibilii factori hormonali, medicamentoși sau psihici.
Întrebările tipice puse în cadrul anamnezei includ, printre altele:
-
De când există simptomele? Durata oferă indicii dacă este vorba despre o problemă acută sau cronică.
-
Cum se manifestă exact uscăciunea? Medicul întreabă despre simptome concrete precum arsuri, mâncărimi, dureri la contactul sexual (dispareunie), fisuri, secreții sau sângerări.
-
Simptomele apar în funcție de ciclu sau sunt constante? Acest lucru ajută la excluderea fluctuațiilor hormonale ca și cauză.
-
Simptomele sunt noi sau s-au instalat treptat? O schimbare bruscă poate indica anumiți factori declanșatori.
-
Există alte simptome urogenitale? Acestea includ frecvent nevoia de a urina des, arsuri la urinare, infecții urinare sau incontinență.
-
Luați în prezent medicamente? Sunt deosebit de relevante preparatele hormonale, antidepresivele, antihistaminicele, medicamentele pentru cancer sau contraceptivele.
-
Ați avut recent o naștere, o operație sau o chimioterapie? Astfel de evenimente pot modifica mediul vaginal.
-
Sunteți în menopauză sau perimenopauză? Deficitul de estrogen este o cauză frecventă aici.
-
Cum este igiena dumneavoastră intimă? Medicul întreabă dacă se folosesc regulat spălături vaginale, produse intime parfumate sau tampoane.
-
Cum vă trăiți sexualitatea? Întrebări despre libido, excitație, dureri la contactul sexual și despre relația de cuplu pot ajuta la identificarea cauzelor funcționale.
Întrebări despre boli ginecologice anterioare, modificări ale ciclului, antecedente familiale hormonale sau afecțiuni preexistente precum diabetul zaharat sau tulburările tiroidiene pot face parte din discuție. Scopul este să se înțeleagă simptomele în mod holistic și, dacă este cazul, să se inițieze investigații suplimentare țintite.
Când este util un test hormonal în cazul uscăciunii vaginale?
Un test hormonal este util în cazul uscăciunii vaginale atunci când există suspiciunea că simptomele cauzat hormonal – în special din cauza unui Deficitul de estrogen. Aceasta afectează în special femeile aflate în menopauzei, în care Postmenopauză, în timpul căreia perioadă de alăptare sau sub o terapie antihormonală (de ex. în cazul cancerului de sân dependent de hormoni). De asemenea, la femeile tinere cu ciclu neregulat, absențe ale ciclului sau menopauzei precoce un status hormonal poate contribui la clarificarea cauzelor.
Testul măsoară concentrațiile hormonilor relevanți în sânge, în special:
|
Hormon |
Importanța în uscăciunea vaginală |
|
Estradiol (E2) |
Estrogen central pentru menținerea mucoasei vaginale – în caz de deficit crește riscul de uscăciune, atrofie și iritații |
|
FSH (Hormon foliculostimulant) |
O valoare crescută indică o funcție ovariană redusă sau menopauză |
|
LH (Hormon luteinizant) |
Folosit împreună cu FSH pentru evaluarea schimbărilor hormonale |
|
Progesteron |
Important pentru evaluarea ciclului, poate influența structura mucoasei în caz de dominanță relativă |
|
DHEA / Testosteron |
De asemenea relevant în caz de pierdere severă a libidoului sau atrofie vulvară |
Un test hormonal ajută, vaginita atrofică (colpită senilă) sau pentru a identifica și trata țintit un dezechilibru hormonal. Acest lucru este deosebit de important dacă terapie hormonală locală sau sistemică se ia în considerare – sau pentru a exclude contraindicațiile.
Ce terapie recomandă ginecologul pentru uscăciunea vaginală?
În cazul uscăciunii vaginale, recomandarea terapeutică a ginecologului se bazează pe tabloul simptomatic individual, vârsta pacientei, statutul hormonal și eventualele afecțiuni asociate. În multe cazuri, se încearcă inițial ameliorarea simptomelor prin măsuri locale, non-hormonale, înainte de a se lua în considerare terapia hormonală. Un obiectiv central al oricărui tratament este regenerarea mucoasei vaginale, refacerea hidratării acesteia și stabilizarea mediului vaginal.

Supozitoare vaginale CANNEFF® cu CBD și acid hialuronic sunt tot mai des recomandate de ginecologi ca opțiune terapeutică eficientă și bine tolerată, non-hormonală – în special pentru femeile care preferă un tratament fără hormoni sau pentru cele la care terapia cu estrogen nu este indicată (de exemplu după cancer de sân sau în cazul endometriozei).
Conținutul acid hialuronic acționează intens hidratant și susține regenerarea naturală a mucoasei vaginale. Îmbunătățește elasticitatea țesutului, ameliorează iritațiile și previne microleziunile și infecțiile. Ingredientul adăugat Canabidiol (CBD) își dezvoltă efectul antiinflamator, antioxidant și protector celular direct la nivelul mucoasei. Este deosebit de importantă matricea emulsiei brevetate de la CANNEFF®, care asigură o eliberare rapidă și completă a substanțelor active în vagin.
Ginecologii recomandă supozitoarele CANNEFF® VAG SUP, de exemplu:
-
pentru ameliorarea uscăciunii vaginale, mâncărimii și iritațiilorîn special în menopauză sau după modificări hormonale,
-
pentru susținerea vindecării mucoasei după o infecție, intervenție chirurgicală sau radioterapie,
-
în cazul durerii la contactul sexual (dispareunie) din cauza lipsei de lubrifiere,
-
ca terapie complementară în vaginită atrofică sau distrofie vaginală,
-
în cazul simptomelor după naștere sau după conizații.
Aplicarea se face de obicei pe o perioadă de 20 până la 30 de zile, zilnic înainte de culcare, în funcție de indicație și în cure sau pentru stabilizarea pe termen lung a mucoasei. CANNEFF® este disponibil fără prescripție în farmacii și poate fi folosit astfel pentru auto-tratament cu acces facil – însă întotdeauna în consultare cu medicul curant, pentru a asigura o utilizare sigură și eficientă.
Poate ajuta medicul de familie în cazul uscăciunii vaginale?
Da, medicul de familie poate fi un prim punct de contact în cazul uscăciunii vaginale, mai ales dacă simptomele apar pentru prima dată sau nu există încă o îngrijire ginecologică. Multe femei discută inițial cu medicul lor de familie despre simptome precum mâncărime, arsură sau senzație de presiune în zona intimă, mai ales dacă nu le asociază imediat cu modificări hormonale sau uscăciune vaginală.
Medicul de familie poate efectua deja o anamneză orientativă, luând în considerare posibile afecțiuni de bază precum diabet, tulburări tiroidiene sau boli autoimune a acorda atenție și a oferi primele recomandări pentru îngrijirea locală a zonei intime sau pentru Optimizarea stilului de viață sfaturi – de exemplu, legate de alimentație, reducerea stresului sau medicamente care pot favoriza uscăciunea mucoasei (de ex. antihistaminice sau psihofarmaceutice).
Totuși, medicul de familie nu poate efectua examinarea ginecologică necesară pentru diagnostic și terapie țintită. De aceea, de regulă, se face o trimitere către medicul ginecolog, care efectuează o inspecție detaliată a mucoasei vaginale, măsurarea pH-ului, un frotiu sau, dacă este cazul, determinarea hormonală în sânge.
Dacă trebuie recomandat deja un preparat pentru tratamentul simptomatic, medicul de familie poate, de exemplu, să recomande produse non-hormonale cum ar fi Supozitoare vaginale CANNEFF® cu CBD și acid hialuronic Acestea sunt disponibile fără prescripție medicală, ameliorează eficient uscăciunea, iritațiile și senzația de presiune și sunt considerate foarte bine tolerate – chiar și de paciente care doresc să evite preparatele care conțin hormoni.